Domnul Roman Cristian (adică roumăn crișciăn) mi-a scris pseudonimul în culorile primare (adică cyan, galben și magenta) și l-a pus așa să clipească: Vă rugăm să introduceți primul post aici, ca să nu mai clipească numele acela pe ecran. Dacă nici asta nu-i motivație suficientă să mă apuc și eu să scriu despre nimic, atunci pe cuvânt că nu știu ce altceva ar reuși să mă urnească mai bine!
Băi, nu se mai termină iarna asta odată? Pe cuvânt că nu mai suport. Toată blogosfera vuiește de asemenea titluri, pentru că da, ca oameni intelighenți ce ne aflăm, nu găsim nimic mai important de dezbătut în afară de... vreme. Când n-ai despre ce vorbi, discuți despre vreme.
Replica mea favorită: "Există momente de tăcere plăcută și momente de tăcere stânjenitoare." Cu siguranță le-ați experimentat pe cele din urmă: cu vreun coleg de serviciu în lift, cu iubita în mașină, cu vreun prof în autobuz sau mai știu eu pe unde... Francezii au o expresie anume pentru momentele astea stânjenitoare: "et un ange passa" adică "trecu un înger" ... se lasă tăcerea și nimeni nu mai spune nimic pentru că nu știe ce să mai spună: apariția unui element exterior extraordinar - un înger - le suprimă oamenilor capacitatea de a vorbi, cel puțin temporar. Uf, dar ce penibil e când îngerul ăsta nu vrea să mai plece și-și mai aduce și toți confrații, să vezi atunci ce hărmălaie se face!
Not!
Nu știu cum ieșiți voi cu capul sus din asemenea momente, dar eu una prefer să tac decât să discut despre vreme.
PS: Poate data viitoare vorbesc și despre momentele de tăcere plăcută. :)
Un comentariu:
Eu nu inteleg nimic din postul asta. Da' cine l-a scris? Cred ca tot eu, ti-ai fi furat si tie identitatea!
Da lasa-ma si pe mine atunci sa-ti bag un post, te rog! Da-mi parola! Ca eu scriu cu ilustratii, ai observat, nu? Deci o sa fie frumooooos!
Trimiteți un comentariu