Mi-a batut norocul in geam… de l-a spart

Buna,


Asculta mai multe audio Muzica

Superstitii romanesti si tot felul de zicale … care sunt menite sa iti prinda in piuneze cel putin un gand, “Cum e lunea asa e toata saptamana” …
Pai bazandu-ne pe zicala asta… teoretic… am felat-o:
Pai ma trezesc plin de elan… si de ren si de dracu stie ce alte cornute…sa dau sa ma dau jos din culcusul nocturn… problema este ca una buncate membru inferior… inca doarme… il pun in picior… si cum a fost atat de nesimtit sa nu sesizeze… mi’a permis sa iau contact cu solul, asa ca de 6:30 dimineata… si cum un om la 1 metru 95 nu poate sa cada in liniste… il sperii pe fratiorul meu… care in euforia sperieturii im fute un picior in cap de ma face KO…
Se dezmorteste piciorul… ma dezmortesc si eu… ma duc la baie… unde ma revergorez … si cand deschid usa ca sa pot sa ma extrag… usa interactioneaza cu unghia piciorului mare de la degetul drept… din durere si reflex… ma mai pricopsesc si cu una bucata cant de usa in frunte…
Nu am gaze… ce bulan… deci, nici cafea… am gasit o urma de ness prin casa… si pun sa incalzesc apa la microunda… pun cana in apa… si introduc… rotesc de boton… si sa vezi scantei si scapareli… si m-am speriat… sunt sensibil… dau sa scot stecherul din priza… ca asa face tot taranu can deste periclitata integritatea aparatelor electrocasnice… problema este ca stecherul era mult prea fix … si cand l-am fortat sa iasa… il scap din mana … si planeaza pana la limita de intindere a cordonului … dar apuca sa altoiasca 2 pahare si o farfurie… pe care, le-am baut, le-a spart, normal.
Ma vestimentez… ies din casuta mea… cubusor de ghinion… si pe scara… dau nas in nas … cu 4 neni… care carau o canapea… sau cel putin 2 dintre ei… pentru ca ceilalti 2 erau senzori de parcare… pe sistemul: “dai, dai… usor in dreapta… vezi la balustrada… gata, liber”.
Am iesit definitiv din casa… si am plecat… si tramvai ioc… si metrou full… si 331 fara aer conditionat… si geamuri blocate… si sofer agitat si grabit, am ajuns la serviciu… e liniste… INCA.

Pana vineri… cand sper sa mai pot sa mai scriu… daca nu imi rup mainile

Bafta,