Ceas

10 ianuarie 2010

Sience Fiction … sau nu.

Buna,

Inainte de toate da play ...


....moonlight sonata
Asculta mai multe audio Muzica

Totul incepe in Irlanda de Nord in jurul anului 1968, odata cu protestele inter-etnice din orasul Derry, cand britanicii incearca sa schimbe denumirea in Londonderry.
Protestele intre romano-catolici si protestanti au o traditie in aceasta zona si totusi nimeni nu intervine. Totul culmineaza cu anul 1968 cand se declanseaja revolte de strada … si totusi nu acestea sunt cele mai sangeroase.
Adevaratele lupte au avut loc cu 20 de ani inainte, atunci cand parlamentul britanic recunoaste independenta Irlandei de Nord … eveniment ce se soldeaza cu numeroase atacuri teroriste si … acceptarea tacita a Irlandei, atunci cand isi retrage trupele din comitatul Commonwealth.
Povestea are radacini aici si totusi in decurlus anilor au fost nenumarate scantei, stinse de fortele de ordine si controlul statelor asupra presei, dar in anul 2012 totul incepe sa capete o turnura mondial.
Inaite de anul de gratie au existat semnale de alarma trase de minoritati, populatie si de conducatori … dar au fost ignorate. Exemple clare sunt Belfastul, Marseille, Budapesta etc.
Dar de tata asta e mult mai mult si are o intindere generala, in toata europa. Conflictele se isca din nimic, iar unitatea oamenilor in cazuri de rastriste se vede mai bine ca niciodata, decaderea economica la nivel mondial si saracia indusa pentru a putea asupri popoare, ii fac pe oameni sa se uneasca sis a se revolte, indifferent de rasa si religie.
Totul incepe apoteotic cu Belfast, Londra continua cu Lyon, Marseille ajunge pana in estul europei la Budapesta, in Romania, Timisoara isi arata inca odata sangele fierbinte si dorinta de libertate Bucurestul o urmeaza. Ankara si Istanbul nu stau nici ele deoparte.
Si totusi de unde a inceput toata nebunia?
Se analizeaza inca posibilitatea, ca devastatoarea criza din Statele Unite sa fi destabilizat intreaga economie mondiala… si totusi cineva are de castigat din asta.
In urma revoltelor din Europa … Rusia isi analizaza situatia interna si constientizeaza ca nu sunt nici ei departe de de revolte devastatore.
Statele Unite isi analizeaza patrimonial, aceelasi lucru il fac si tarile Africii si constientizeaza ca … au gasit “inamicul”, nimeni altul decat prietenul care le-a ajutat la nevoie, maretul popor chinez.
Si totusi, cum e posibil ca cei pe care ii platesti cu 5 dolari pe saptamana sa ajunga sa iti cumpere 10% din teritoriu, hectar cu hectar, cum e posibil sa iti cumpere toata rezerva de aur, si asta nu numai in Statele Unite ci si in Africa de Sud, Senegal, Egipt si lista poate continua.
E nevoie de un consiliu urgent, si totusi … nu de asta e nevoie … sau poate da.
De data asta nu Germania a inceput invazia si nu cu forte armate, ci tacit, pe cale amiabila si cu consimtamantul tuturor.
Se pun bazele unei noi organizari mondiale si a unei unitati pentru a nu lasa “Amenintare Galbena” sa ne stapaneasca.
De aici pana la supreama rezolvare nu e mult, se analizeaza situatiile si, cad de comun acord toti “generalii” e cazul ca toate acestea sa inceteze.
Dar apare problema armatei si cum vor lupta, unde? … si totusi e simplu.
Toate razboaiele importante din istorie au avut un singur camp de batalie… da aici e … ceea ce acum numim Europa.
Se dezlantuie iadul pe pamant si totusi cu toata tehnologia disponibila inca se lupta “la baioneta” de frica inrferentelor informatice… si cad bombe, si mor oameni, dar nu se intampla lucrul de care se teme intreaga planeta, reeditarea episoadelor odioase de Hiroshima si Nagasaki, si nu ca nu ar putea, ci de frica, de data asta nu sunt numai Statele nite cele care detin “puterea”.
In tot haosul si in toata negura, exista ceva frumos, sentimentul de iubire care iti da puterea de a spera ca totul are un sfarsit, ca poti sa te gandesti ca renasterea va fi mai frumosa, ca tipete dispereate ale oamenilor nu vor face decat sa ii faca sa aprecieze linistea si soarele care nu il mai vazusera de mult.
Si totul are un sfarsit , unul destul de brusc, ca si cum ar fi fost calculate pana la ultimul mort, ca pe un joc video.
Numarul victimelor? … putin peste 1 miliard si jumatate. Numarul oraselor care inca mai exista? … nici unul.
Si toate astea te pun un pic pe ganduri… de ce? Cum e posibil, data trecuta macar mai erau ruine de unde sa incepi … de data asta nu mai e nimic… si totusi speranta vine de la natura care incearca sa se regenereze sis a ne arate ca suntem fii ei daca ea poate, putem si noi.
Orase noi se inalta, pline de lumina si de pace, un control strict dar necesar. Numarul infractiunilor este 0, nu mai este poluare si toate tarile au cazut de accord ca sa puna bazele unei noi ere, o era a tehnologiei o era in care sa privim mai departe de galaxia noasta.
Daca e atat de liniste si de perfect… de ce a inceput?
Supra-populare… totul a inceput cu diferiti virusi la care AND-ul nostru de “insecte” a gasit antidot… cumva trebuia sa ne reducem numarul sau planeta disparea.
Nu stiu cat e de posibil ceea ce am scris dar parte din ea e reala, doar o traim.

Bafta,

Niciun comentariu: