Ceas

27 aprilie 2010

Viitor ... emigrat

Buna,

Sunt cu urechile in pioneze si cu nervii la pamant…


Asculta mai multe audio Muzica


Azi dimineata am fost sa imi depun actele pentru pasaport, pe 28.05.2010, am meci in serbia la Cacak… idiotul de eu nu si-a innoit pasaportul pana acum, asa ca imi iau chitantele, pasaporul vechi si buletinul in mana… si ma duc intins la seviciul pasapoarte.
La ora 7:30 eram acolo… ca bestia din mine tre sa fie la munca la 9:30… prost.
Coada infernala, numai copii cu parintii si bunicii si cine mortii lor or mai fi fost… liniste mormantala… la ora 8:00 incepe programul … si corul, “La un semn deschisa-i calea…” … bucala si incepe a glasui un borac atat de simplu … si dupa el inca vreo 20.
Si care nu glasuia, avea in dotare tot felul de zdranganele si piunele si click-anele, dar cel mai tare era un pusti la vreo 4 anisori, da-i-ar Dumneazeu foc, era incaltat in minunea tehnologiei… pantofi sport care piuie si canta… ca sa nu il piarda parintii.
Tantiile de la ghiseu… sa le dea Dumneazeu un pumn in ochi… aveau 2 viteze… pe loc si deloc.
Dupa ce am asteptat sa imi vina randul… vreo 3 ore jumate… ajung la ghiseu, si sa vezi minune… imi inchide geamu in nanau…”Ma duc, sa fumez…am dreptul la o pauza” … nu am mai apucat sa zi nimic, era mai vijelioasa ca Vali sau CA CAtrina.
Dupa 15 minute revine, proaspat nicotinizata si cafelizata si imi zice… “Lasati-o pe doamna ca e cu copilu”… ete de’al dracu nu am vrut si am solicitat poza de rigoare…
Si ete asa dupa 4 ore imi da biletul cu data cand tre sa vin sa ridic pasaportul… futu-le muma in cur de sarbi care nu vrea iei sa intre in UE…bine ca nu mai trebuie sa alerg si dupa viza… oricum tre sa ma duc sa il iau in 3 sapt… oarecum la limita…

Pana data viitoare… cand sper sa va scriu din … Congo, ca proaspat azilant…

Bafta,

Niciun comentariu: