Dovada de credinta....

Buna,



Asculta mai multe audio Divertisment


Abia intors de la biserica, asta ca sa le raspund celor care ma acuza ca nu sunt dus la biserica.
O sa incep relatarea mea, usor, militieneste:

In noaptea de 3 spre 4 Aprilie, numita Mama, ma invita sa o insotesc la o adunare ecumenica ce se desfasura in cadrul bisericii Radu Voda, unde enoriasii se strang sa ia lumina, de parca ar fura-o.
Ma deplasez cu masina, proprietate leasing, spre locul stabilit, tin sa mentionez ca nu era nimeni pe drum, impreuna cu mai sus numita, ajung la locul de intalnire al enoriasilor, care pe alocuri lipseau cu desavarsire.
Ajuns in incinta bisericii, pe la ora 23:30, constat ca era destul de putina lume in jurul bisericii, dar in interior… se duceau lupte mai ceva ca in arenele cu gladiatori.
Enoriasul de rand se lupta sa ocupe un loc mai aproape de altar, dar era oarecum pus in dificultate de camerele antenei 1 care se chinuiau sa surpinda si ei aviditatea romanasului de a se lumina, ilumina, inalta sau cu alte cuvinte… sa il vada lumea ca e credincios.
“Usor” scarbit de milostivenia si de piosenia enoriasilor de acolo, am reusit sa o conving pe numita mama sa mergem la o bisericuta aflata peste drum, Biserica Bucur.
Odata ajunsi acolo, am constatat ca biserica proaspat renovata era dornica sa isi arate noile straie si sa isi primeasca credinciosii.
Destul de aglomerata, si aceasta, in interior am fost placut surprins sa vad fete milostive si zambitoare, fete ce isi marturiseau credinta in mod civilizat si mai ales in soapta, contrar celeilalte biserici.
Pe la ora 23:50 iese parintele din altar, incepe sa graiasca bisericeste, cu inflexiuni pe voce mai ceva ca Bendeac atunci cand o/ il imita pe Naomi.
La ora 00:00 ajunge lumina, ne imbulzim organizat, si se raspandeste vestea ca Iisus a inviat, cu moartea pe moarte calcand.
Dupa o scurta cuvantare, cantare a popii, acesta ne invita sa luam anafura si daca dorim sa ramanem la citirea liturghiei.
Ceea ce a urmat… este scenariul unui film japonez, chinez, thailandez sau ce natie mai practica in mod traditional artele martiale.
In drumul spre masa unde era asezata anafura, am primit dupa cum urmeaza: un cot in boase de la o copila care apara flancurile mamei sale, un pumn in coaste de la un domn care regreta ca nu se poate strecura prin multime, o unghie vanata dupa ce o cucoana incaltata cu niste opinci cu toc cui isi pierduse echilibrul. Una peste alta, am iesit mai batut decat am venit acasa de la antrenamentu' de fotbal American.
Dupa ce mi-am acceptat infrangerea, credinciosul din mine a iesit din curtea bisericii pentru a savura o tigara.
“La tigara” este locul unde auzi vrute si nevrute… dar de departe cea mai tare a fost asta:
O familie, vreo 3 generatii de masculi feroce, stateau piosi si savurau tigarile, dar in acelasi timp cu mare bagare de seama sa nu se stinga lumanarile, si discutau despre faptul ca e bine ca au venit sa ia lumina… “Dar acum, hai dracu acasa, ca la 8 ne trezim sa mergem la gratar”.
Si asa mi-am dat seama ca: AU DREPTATE
Stii cum e, mai vine omul dar mai si pleaca ... si ma duc sa o recuperez pe mama din incinta bisericii.
Am vazut atunci cum mama, fire pasnica si care militeaza pentru pacea mondiala, se chinuia sa desparta un grup de 3 pensionare, incalzite de bucuria invierii lui Iisus.
Ba tata, se bateau babele astea, dar se bateau mai ceva ca Bute sau ca Doroftei, si mama era arbitrul care se chinuia sa desparta combatantii la auzul gongului.
Eu, fire razboinica, in schimb, ma duc o recuperez pe mama din mijlocul dovezii de crestinism, si incep sa ii fac morala.
Pe drumul spre casa, stateam si ma gandeam: Se duce dracului lumea… daca eu, care vorba aia am primit la mustrari, ba ca m-am batut, ba ca nu am un vocabular academic, am ajuns sa ii tin morala mamei mele ca se interpune mantuirii unuia si a altuia.
Si uite asa sunt de mandru ca dupa ce 3 ani la rand, ani in care nu am fost pe faza, sa aud eu direct de la sursa ca Chistos a inviat, am reusit sa aflu ca, asta mic, odrasla lu' Ladies Ladies (Doamne Doamne) a inviat si anu' asta, si ca a umplut inimile, mintea si mai ales fizicul credinciosilor de dovada credintei.

Pana data viitoare ... cand sper sa nu imi cada unghia, sa nu ma mai doara coastele si sa mai pot procrea...


Bafta,